Uitandu-ma in jur, observ corpuri umblatoare fara prea multa esenta. Oare exista totusi ceva, dar masca aleasa a fi purtata nu lasa potentialul sa se dezvolte? Sunt sigura de acest fapt si in acelasi timp trista ca oamenii aleg sa adopte o atitudine placuta pentru cei din jur. Tristetea mi se adanceste cand realizez ca uita un lucru fundamental in dezvoltarea armonioasa: sa te simti TU bine in propria-ti piele.
Ghidati de standardele colosale, de etichetele sociale(am ajuns sa ne consideram produse de pe rafturile din supermarketuri, chiar asa?), uitam de adevaratele valori morale, care ne fac oameni demni, suflete bogate, valoroase: incredere, integritate, compasiune, curaj, corectitudine, respect. Ar fi acestea singurele valori morale? Nu, cu siguranta ca nu. Totusi, in opinia mea, sunt printre cele mai importante.
Mai poate fi vorba de incredere in zilele in zilele noastre? Dar cine a spus ca nu? Depinde doar de noi sa gasim persoane cu o constiinta impacata, aspirand la cinste si deschidere(ce dans boem intre cele doua, si totusi atat de frumos!).
Integritate. A-ti apara convingerile sanatoase pare din ce in ce mai greu in era tehnologiei, in care fiecare face cum poate sa-si atinga telurile. Abia daca mai conteaza coloana vertebrala. Eroul basmului pare ca se lupta pretutindeni cu balaurul critic si bolile ratiunii umane. Ridicarea unor ziduri principiale pare a fi(daca nu cumva este deja,in totalitate) cea mai demna solutie spre a apara cetatea dreptatii.
Compasiunea este ceea ce denota valoarea noastra sentimentala. Acea calitate care ne sopteste "Alina necazul celuilalt!", "Ajuta!", "Fii un om mai bun!". Pentru ca ce poate fi mai implinitor decat sa ajuti semenii care sunt la un pas de a cadea in abis? Amabilitatea si sensibilitatea sunt acele lucruri care ne fac receptivi la ceea ce se afla in jurul nostru(lumea noastra care tinde spre pierzanie, fiintele necuvantatoare a caror disparitie ne-ar afecta strasnic, natura care a fost mereu in comuniune cu omul, dar scartaie.. oare datorita consumerismului?). A fi generos inseamna a te incarca de energie pozitiva si a oferi sufletului tau un mediu pozitiv de a-si cultiva calitatile.
Cum o fi cand vorbim despre curaj? Merita sa faci ceea ce este corect, cu pretul respingerii sau a criticii? Numai noi putem stii asta.. dar cert este ca, a fi oaie este la moda in zilele noastre. Celor care au curajul de a striga, li se da in cap(rusine celor care fac asta!).
Corectitudinea si in fine, respectul, au ajuns valori risipite, uitate in desert. Un bun exemplu? Coruptia de azi, fara scrupule. Sa pui un om fara prea multa scoala intr-o functie publica, cu acces la un salariu mai mult decat decent, cand oamenii cu diplome si studii se chinuie cu economii din salariul minim.. cred ca nu mai merita sa dezbat acest subiect intrucat cunoastem cu totii astfel de exemple.
Haideti totusi sa nu ne dam batuti in lupta impotriva valului de ceata in care ne afundam, sa lasam la o parte ceea ce ni se dicteaza sa fim si sa reprezentam adevarata noastra valoare. Pentru ca cine are ochi sa vada, nu trece niciodata cu vederea!
